M-am născut în 22 ale lunii august 1951. De pe când aveam patru cinci ani, părinţii îmi cumpăraseră o ceteră veche. Când mă săturam de scris poezii şi poveşti, luam cetera şi încercam să îi dezleg tainele. Aşa am învăţat încetul cu încetul să cânt. Pe la cincisprezece ani, feciorii din sat mă chemau în sărbători să le cânt la joc iar  vecinii mă chemau că cânt la clăci şi la petreceri.

        După ce am venit din armată, profesorul Sabin Cioica, m-a solicitat să particip la diferite nedei şi serbări populare ce se desfăşurau în diferite locuri de pe munţii noştri. Aşa m-am trezit pe scenele de la Negrileasa, Găina, Abrud, Câmpeni şi în alte locuri.

Tot în acea vreme pe când coboram de pe scena din Negrileasa beat de aburii succesului care mi se urcaseră la cap, luasem locul întâi, mi-a ieşit în cale un tânăr, care, cu un zâmbet ce radia de pe frumosu-i chip m-a întrebat scurt dacă nu vreau să merg să cânt la un festival mondial ce se ţinea la Berlin. Crezând că îi rând de glumă tot scurt i-am răspuns că merg. Când l-am privit mai bine am descoperit ceva ce m-a vrăjit pe loc. Nici azi nu ştiu bine dacă o fost om, înger sau zeu. Abia mai târziu am aflat că se numea Heljoni Dionisie şi tot ce atunci el mi-a prorocit , avea să mi se întâmple mai târziu umplându-mi mintea şi sufletul cu frumuseţea unor clipe fantastice, de neuitat. La festivalul concurs ,,Cântec nou în Mehedinţi 1975”, am primit premiul special al juriului, al cărui preşedinte de juriu era academician profesor Emilia Comişel. La Bălan, la festivalul concurs ,,Ecoul Galeriei1978”, am primit premiul al treilea, preşedintele juriului fiind compozitorul şi dirijorul Alexandru Arvinte. La Petroşani, la festivalul concurs ,,Freamătul Adâncului 1983”, premiul special pentru autenticitate, preşedinte al juriului, profesor şi dirijor Dumitru Fărcaşu. La festivalul concurs ce sa ţinut la Ocna Mureş, ,,Mureş pe marginea ta 1986”, marele premiu al festivalului, preşedinte al juriului fiind Cornel Arion membru al Uniunii Compozitorilor din România. La Lipova, ,,Cântecele Mureşului 1987”, premiul special al juriului, preşedinte fiind marele compozitor şi dirijor George Vancu. La fel şi locul patru pe ţară la, ,,Cântarea României 1986”. În anii1987 – 1988, am urcat pe aproape toate scenele lăcaşurilor de cultură din judeţul Alba, alături de cei mai îndrăgiţi interpreţi de muzică populară, Veta Biriş,  Nicolae Furdui Iancu, fraţii Paşca şi mulţi alţii, făcând parte din Ansamblul de cântece şi dansuri al comitetului judeţean  de cultură, sub îndrumarea marelui maestru al viorii, prof. Gheorghe Burz din Câmpeni.

       În urmă cu ceva vreme, la îndemnurile fostului meu profesor diriginte, domnul Andrieş Sabin şi a bunului prieten, publicistul şi autorul german Norbert Fisch, mi-am revăzut colecţia de publicaţii, în care, cu ajutorul profesorului poet, domnul Ion Mărgineanu din Alba Iulia, mi-au apărut câteva poezii şi legende. Iată câteva: ,,Document de Piatră”, ,,Poarta Inimii”, ,,Noi vrem să ne unim cu ţara”, ,,Străbună vatră românească”, ,,Iancule, soare trudit”, ,,Horia şi Iancu în folclorul popular”, precum şi în culegerea lui Norbert Fisch, ,,Horia, Cloşca şi Crişan în folclorul moţilor”. La fel am făcut parte din colectivul de autori care sub coordonarea prof. dr. Ioan Vlad şi a prof. Sabin Andrieş, am participat la scrierea volumului de antologie monografică ,,Lupşa – Aur Şi Oameni. O Comună Din Ţara Moţilor”, cu descrierea câtorva obiceiuri şi legende de pe teritoriul comunei.

Mă hotărâsem, aşadar, să încep să-mi adun tot ce strânsesem de-a lungul anilor de la bătrânii satului şi să încerc să le public.

 

 

       Tuturor acestor personalităţi distinse ţin să la mulţumesc şi pe această cale, pentru că, la momentul respectiv, fiecare a modelat câte ceva în sufletul meu, ajutându-mă să pot duce azi la bun sfârşit testamentul înaintaşilor.

 

EMIL ROŞCA